FIUL RISIPITOR

Romanul acesta, scris de Radu Tudoran, mi-a fost recomandat de cineva drag mie. Si trebuie sa recunosc ca am inceput sa-l citesc cu oarecare indoiala, doar de dragul celui drag, intrucat Radu Tudoran nu-mi spunea mai nimic in afara de 'Toate panzele sus' si faptul ca a fost fratele lui Geo Bogza. Romanul e o poveste de dragoste intre o fata/ femeie condamnata (???) sa iubesca fara putinta de scapare un barbat egoist care, ca un tortionar  care se intoarce sistematic sa-si chinuie victima sau ca un criminal care se intoarce la locul crimei, se intoarce mereu la ea dupa ce a parasit-o. Sau poate modul asta de a parasi reprezinta tocmai motivul regasirii? Sunt persoane care nu-si gasesc locul, care nu-si afla linistea nicaieri. Sunt persoane triste care nu sunt capabile sa se bucure de dragoste, sau de caldura intimitatii, sau de persoana pe care o iubesc. Asta mi-a inspirat mie eroul romanului. Am citit cartea relativ repede si, trecand de povestea prea siropoasa si de indignarile la care m-a supus iubirea neconditionata a personajului feminin, indignare care ma indemna sa iau eroina si s-o scutur bine, sa se trezeaca o data pentru totdeauna din povestea asta, deci, trecand peste toate aceste aspecte, cartea are ceva care o face, in opinia mea, o 'carte'. Cu ghilimele? Nu cred. Este scrisa intr-un mare fel. Si cand zic 'un mare fel' vreau sa zic "un mare stil'. Este atat de frumos scrisa incat ar trebui studiata de cei care se tot uita la limba romana si se intreaba cum pot s-o foloseasca. Am citit cateva carti de-a lungul existentei mele si n-am crezut, in afara de Eminescu, ca limba romana poate fi atat de frumoasa, atat de, atat de frumoasa. Mi-am imaginat dar n-am 'vazut' pana acum cum poate fi. Subiectul nici nu mai conteaza, la un moment dat. Autorul stie sa exprime atat de bine starile, si situatiile si tot ce e de exprimat prin carte incat ai senzatia ca totul se desfasoara in fata ochilor tai. Si cand crezi ca stapanesti cartea, ca poti s-o urmaresti, ca tu detii controlul, vine cate un pasaj care iti taie efectiv respiratia si ramai si te uiti in gol minute in sir gandindu-te cum poate exista asa ceva. Te cuprinde o stare de ameteala, ca intr-un carusel si nu este nici o exagerare in asta. Peste ceva timp, daca m-ar intreba cineva, nu cred ca as putea sa spun numele personajelor dar, cu siguranta, as putea sa redau senzatia pe care mi-a lasat-o. Starea mea sufleteasca. Sunt persoane care iti raman in suflet, sunt amintiri care iti raman in suflet, sunt carti care iti raman in suflet. Cartea asta imi va ramane in suflet. Iti multumesc, Radu, ca mi-ai imbogatit sufletul. Iti multumesc pentru 'Fiul risipitor'.

GILMORE GIRLS

De ce imi place "Gilmore Girls'? Sa  vedem. E un serial de comedie. Si e foarte amuzant. Diferenta fata de alte seriale de comedie consta in ... mai multe diferente. In primul rand, are un umor inteligent, ceea ce este destul de greu de obtinut mai ales atunci cand vrei sa ai si succes la public. Apoi, are jocuri de cuvinte foarte reusite. Dialogurile sunt alerte, nu ai senzatia ( ca in alte seriale) ca personajul se opreste si asteapta sa vada efectul replicii sale. Imi place ca, fara sa fie un film serios, n-am senzatia de 'cretinizare' pe care mi-o dau filmele cu umor facil (la care parca te simti si jenat ca nu-ti vine sa razi, nu-i asa?). Si imi place ca personajele au citit macar o carte. Si-mi place imaginea idilica pe care mi-o lasa filmul asta, desi asta nu e un lucru bun, intrucat ma agat de lumi ireale si nu reusesc sa ma integrez in cea din care fac parte. Dar asta e un alt subiect si daca l-as scoate pe masa de aici nu as mai putea justifica banii pe care ii platesc saptamanal. O sa revin cu adaugiri la parerea mea despre fetele Gilmore cand o sa mai citesc ce am scris si o sa mi se para o prostie. Intotdeauna scriu aici fara sa ma gandesc in prealabil si fara sa revizuiesc. De aceea am senzatia de multe ori ca am scris stupizenii. Oricum, serialul asta e de vazut, de pastrat si de scos 'la vedere' de fiecare data cand ai nevoia de un pic de optimism, de un impuls de a o lua de la capat. Asadar, includ serialul asta in categoria ENJOY.

Jonathan Coe ‘The Terrible Privacy of Maxwell Sim‘

Jonathan Coe este unul dintre scriitorii mei preferati desi, daca ne uitam la lista de carti preferate, nu vom regasi nici una dintre ale lui. Am vrut sa intocmesc o lista extrem de scurta (nu stiu de ce) iar Coe n-a mai incaput. Am citit tot ce a aparut in romaneste dar eram foarte curioasa sa-l citesc in engleza (In paranteza: incerc sa citesc scriitorii in limba in care au scris dupa ce am citit prima oara Joacadeamine si pentru asta trebuie sa fiu recunoscatoare.Este altceva. ).

Shukar Collective

Am fost la concert. Nici urma de vechea formula. Doar DJ Vasile cu un Sorinel mult prea talentat si mult prea putin folosit si cu o piranda (nu i-as spune astfel dar asa a fost prezentata si ce sa fac daca nu am nici un avant in a-i cauta numele pe internet?) care, de ce sa nu recunoastem, avea ceva talent si dansa bine. Si urmeaza iar dar-ul inevitabil: muzica mi s-a parut dusa spre manelism (exista termenul asta? daca vrem noi, exista). Ceea ce la inceput suna bine, exotic, amestecul ala de house cu muzica tiganeasca, acum avea iz de manele. Sau, cel putin, asa a sunat urechilor mele. Pacat. A fost un proiect frumos. Si ar mai  fi putut sa fie. Tigani talentati se gasesc cu duiumul (si Sorinel este cu adevarat talentat.). Muzica buna nu prea.

PLOAIA INAINTE SA CADA

Tocmai am citit 'Ploaia inainte sa cada'. Mi-a placut. Dar... Poate ca am devenit eu prea cinica de-a lungul anilor, sau cu asteptari din ce in ce mai mari de la scriitorii preferati incat vad defecte acolo unde nu sunt. Jonathan Coe este, intr-adevar, unul din scriitorii mei preferati. Are un stil care pe mine ma incanta de-a dreptul. Iar 'Ploaia...' este scrisa in acelasi stil. Numai ca, parca e cam plina de clisee. Stiu si eu ca viata e ciclica, ca totul se repeta dar parca prea se repeta la punct si virgula in cartea asta. Sa nu fiu inteleasa gresit. Este o carte foarte buna si ce-i reprosez eu nu e calitatea scrisului ci povestea. Am inteles sufletul chinuit al copilului nedorit si traumatizat. Am inteles si ratarea  femeii care a devenit acel copil. Dar parca tot e cam ca la Hollywood, cam ca un film de Oscar, filmul in care toata lumea e nefericita (filmele cu happy-end au apus, e timpul dramelor care ne dau iluzia ca suntem mai profunzi decat suntem dupa ce iesim din sala de cinema) si destinul nemilos nu iarta pe nimeni. Sau sa fie tot impresia mea care nu-mi da pace deloc: ca se scrie sub presiunea editorului si a avansului primit pentru publicarea unei carti pana la o anumita data, astfel incat nu mai 'iese' cum ar trebui? Oricum, eu sunt subiectiva, pana la urma, aici e doar parerea mea, nu?

iar top

Dupa cum spuneam, tot umblu la top. M-am uitat aseara in caietul meu in care imi notasem ce-am citit anul acesta si am descoperit ca uitasem niste carti foarte interesante. Asa ca topul se modifica dupa cum urmeaza:

1.  ION MIHAI PACEPA-'ORIZONTURI ROSII'
2. MARIO VARGAS LLOSA-'ORASUL SI CAINII'
3. GABRIEL GARCIA MARQUEZ-'UN VEAC DE SINGURATATE'
4. ISABEL ALLENDE-"CASA SPIRITELOR'
5. ILF SI PETROV-' DOUASPREZECE SCAUNE'
6. VIRGINIA WOOLF -DOAMNA DALLOWAY'
7. GABRIEL GARCIA MARQUEZ-' A TRAI PENTRU A-TI POVESTI VIATA'
8. MARIO VARGAS LLOSA-'POVESTASUL'
9. DOINA JELA-'DRUMUL DAMASCULUI'
10. DINU PILLAT-' ASTEPTAND CEASUL DE APOI'

SI ANUL NU S-A TERMINAT.

topul cartilor citite 2010

M-am hotarat sa fac un top al cartilor pe care le-am citit anul acesta. Intrucat sunt singura care citeste acest blog, eu o sa-mi dau cu parerea, eu o sa-mi raspund, eu o sa schimb ordinea in clasament. Fiind singura, am si exclusivitate, nu-i asa?
Pana acum,  primele locuri sunt:

1.  ION MIHAI PACEPA-'ORIZONTURI ROSII'
2. MARIO VARGAS LLOSA-'ORASUL SI CAINII'
3. GABRIEL GARCIA MARQUEZ-'UN VEAC DE SINGURATATE'
4. ISABEL ALLENDE-"CASA SPIRITELOR'
5. ILF SI PETROV-' DOUASPREZECE SCAUNE'
6. VIRGINIA WOOLF -DOAMNA DALLOWAY'
7. MARIO VARGAS LLOSA-'CINE L-A UCIS PE PALOMINO MOLERO'
8. KATE MORTON-' CASA DE LA RIVERTON'
9. GUILLERMO MARTINEZ-'MOARTEA LENTA A LUCIENEI B.'
10. GICA IUTES-' NOI SI ARHIMEDEDOI'

Si anul inca nu s-a terminat. Si nici eu nu m-am hotarat asupra cartilor din top. Si nici asupra ordinii.