FIUL RISIPITOR

Romanul acesta, scris de Radu Tudoran, mi-a fost recomandat de cineva drag mie. Si trebuie sa recunosc ca am inceput sa-l citesc cu oarecare indoiala, doar de dragul celui drag, intrucat Radu Tudoran nu-mi spunea mai nimic in afara de 'Toate panzele sus' si faptul ca a fost fratele lui Geo Bogza. Romanul e o poveste de dragoste intre o fata/ femeie condamnata (???) sa iubesca fara putinta de scapare un barbat egoist care, ca un tortionar  care se intoarce sistematic sa-si chinuie victima sau ca un criminal care se intoarce la locul crimei, se intoarce mereu la ea dupa ce a parasit-o. Sau poate modul asta de a parasi reprezinta tocmai motivul regasirii? Sunt persoane care nu-si gasesc locul, care nu-si afla linistea nicaieri. Sunt persoane triste care nu sunt capabile sa se bucure de dragoste, sau de caldura intimitatii, sau de persoana pe care o iubesc. Asta mi-a inspirat mie eroul romanului. Am citit cartea relativ repede si, trecand de povestea prea siropoasa si de indignarile la care m-a supus iubirea neconditionata a personajului feminin, indignare care ma indemna sa iau eroina si s-o scutur bine, sa se trezeaca o data pentru totdeauna din povestea asta, deci, trecand peste toate aceste aspecte, cartea are ceva care o face, in opinia mea, o 'carte'. Cu ghilimele? Nu cred. Este scrisa intr-un mare fel. Si cand zic 'un mare fel' vreau sa zic "un mare stil'. Este atat de frumos scrisa incat ar trebui studiata de cei care se tot uita la limba romana si se intreaba cum pot s-o foloseasca. Am citit cateva carti de-a lungul existentei mele si n-am crezut, in afara de Eminescu, ca limba romana poate fi atat de frumoasa, atat de, atat de frumoasa. Mi-am imaginat dar n-am 'vazut' pana acum cum poate fi. Subiectul nici nu mai conteaza, la un moment dat. Autorul stie sa exprime atat de bine starile, si situatiile si tot ce e de exprimat prin carte incat ai senzatia ca totul se desfasoara in fata ochilor tai. Si cand crezi ca stapanesti cartea, ca poti s-o urmaresti, ca tu detii controlul, vine cate un pasaj care iti taie efectiv respiratia si ramai si te uiti in gol minute in sir gandindu-te cum poate exista asa ceva. Te cuprinde o stare de ameteala, ca intr-un carusel si nu este nici o exagerare in asta. Peste ceva timp, daca m-ar intreba cineva, nu cred ca as putea sa spun numele personajelor dar, cu siguranta, as putea sa redau senzatia pe care mi-a lasat-o. Starea mea sufleteasca. Sunt persoane care iti raman in suflet, sunt amintiri care iti raman in suflet, sunt carti care iti raman in suflet. Cartea asta imi va ramane in suflet. Iti multumesc, Radu, ca mi-ai imbogatit sufletul. Iti multumesc pentru 'Fiul risipitor'.

GILMORE GIRLS

De ce imi place "Gilmore Girls'? Sa  vedem. E un serial de comedie. Si e foarte amuzant. Diferenta fata de alte seriale de comedie consta in ... mai multe diferente. In primul rand, are un umor inteligent, ceea ce este destul de greu de obtinut mai ales atunci cand vrei sa ai si succes la public. Apoi, are jocuri de cuvinte foarte reusite. Dialogurile sunt alerte, nu ai senzatia ( ca in alte seriale) ca personajul se opreste si asteapta sa vada efectul replicii sale. Imi place ca, fara sa fie un film serios, n-am senzatia de 'cretinizare' pe care mi-o dau filmele cu umor facil (la care parca te simti si jenat ca nu-ti vine sa razi, nu-i asa?). Si imi place ca personajele au citit macar o carte. Si-mi place imaginea idilica pe care mi-o lasa filmul asta, desi asta nu e un lucru bun, intrucat ma agat de lumi ireale si nu reusesc sa ma integrez in cea din care fac parte. Dar asta e un alt subiect si daca l-as scoate pe masa de aici nu as mai putea justifica banii pe care ii platesc saptamanal. O sa revin cu adaugiri la parerea mea despre fetele Gilmore cand o sa mai citesc ce am scris si o sa mi se para o prostie. Intotdeauna scriu aici fara sa ma gandesc in prealabil si fara sa revizuiesc. De aceea am senzatia de multe ori ca am scris stupizenii. Oricum, serialul asta e de vazut, de pastrat si de scos 'la vedere' de fiecare data cand ai nevoia de un pic de optimism, de un impuls de a o lua de la capat. Asadar, includ serialul asta in categoria ENJOY.

Jonathan Coe ‘The Terrible Privacy of Maxwell Sim‘

Jonathan Coe este unul dintre scriitorii mei preferati desi, daca ne uitam la lista de carti preferate, nu vom regasi nici una dintre ale lui. Am vrut sa intocmesc o lista extrem de scurta (nu stiu de ce) iar Coe n-a mai incaput. Am citit tot ce a aparut in romaneste dar eram foarte curioasa sa-l citesc in engleza (In paranteza: incerc sa citesc scriitorii in limba in care au scris dupa ce am citit prima oara Joacadeamine si pentru asta trebuie sa fiu recunoscatoare.Este altceva. ).